Posta Romana – part II

Spuneam aici cum că m-au enervat cucoanele de la Poşta. Ei bine, a venit rândul meu

După ce am fost purtată pe drumuri vreo 2 zile ca să pot vorbi şi eu cu un superior de pe acolo, am hotărât să mă trezesc azi cu noaptea în cap şi să fac o vizită oficiului poştal, poate poate am noroc. Spre bucuria mea, am dat de şefă. Politicoasă din fire, încep să îi explic problema mea, cum că am câteva pachete externe care de vreo câteva luni nu ajung, nu ştiu unde sunt, doamnele de la ghişeu mă pun pe “hold” şi că vroiam să fac reclamaţie. De aici începe partea frumoasă.

• Şefa: “păi, nu vi s-a dat o fişă pentru reclamaţii?”
• SuZy: “nu, trebuia?”
• Şefa: “nu vi s-a cerut numărul de telefon ca să vă sun eu când sunt la poştă?”
• SuZy: “după cum observaţi.. nu “
• Şefa: “nu vi s-a spus că toate coletele externe, după 30 zile, dacă nu se găseşte destinatarul, se întorc înapoi la expeditor?”

Mai trebuie să precizez ce înjurături şi-au primit cucoanele care mi-au dat nu mi-au dat aceste informaţii din prima clipă când am vrut să fac reclamaţia? Faza frumoasă a fost când au venit ele şi au recunosc că de fapt nu ştiu o boabă din tot regulamentul lor [pe care mi-l bagă mie pe gât de fiecare dată când am treabă la ei: “regulamentul poştei române nu ne dă dreptul bla bla bla”].

Chestia asta îmi aduce aminte de adevărul spus de de Newman, poştaşul grăsun din serialul Seinfeld: “Of course mail is useless!”