Tag-Archive for » bani «

Pareri dupa alegeri

Nu o să încep să fac politică, aşa că nu daţi încă click pe “X”. happy,

more…

Recomandare film: You got served (2004)

Mă uitam zilele trecute pe blogului lui Nica, pe care n-a mai scris de multişoară vreme.. sper totuşi să recupereze. Şi uitându-mă eu aşa mi-am adus aminte de trecut, de generală, de dans, de “trupa” de dans [dacă îi puteam spune aşa], de zilele în care repetam paşii de ne ieşeau pe ochi, de căzăturile şi loviturile pe care ni le făceam pe propria piele, dar cu toate astea ne plăcea şi am dus trupa vreun an, până am plecat fiecare pe la alte licee, alte oraşe. Mi-a plăcut dansul la nebunie, păcat că nu mai am timpul necesar de a-l mai practica. Şi nu mă refer la dansul care se practică prin discoteci, ci la street dance, pentru că asta am învăţat.

more…

Cocalar de Pipera

Mare ţi-e grădina Doamne şi mulţi proşti ai lăsat afară!

more…

Mania masinilor tunate

Am şi eu de câteva zile o întrebare care tot mă frământă: “De ce îşi cumpără oamenii o maşină şi după aia încep să schimbe aproape totul la ea?” Nu era mai bine să o cumpere deja cu toate schimbările?

Văd pe străzi o mulţime de maşini vechi, ieftine sau medii ca preţ, dar tunate astfel încât să “rupă şoselele” şi să atragă atenţia asupra lor cu orice preţ: muzica tare [de obicei manele], motor zgomotos, frâne cu scârţâit, faruri puternice, etc.

Presupun că aceste schimbări la o maşină costă destul de mult, poate chiar încă o data costul maşinii, dar pentru pasionaţii care îşi doresc o maşină cu personalitate nu cred că le mai este greu să facă rost de bani. Există oameni care îşi tunează maşina doar o singură dată, alţii care au deja microbul în sânge [şi devine ca un viciu] şi alţii [like me] care ţin la maşina lor dar consideră că banii se pot folosi şi pentru altceva, nu doar pentru maşină.

Această manie a tunning-ului o întâlnesc mai ales în rândul bărbaţilor. Probabil şi pentru că ei îşi doresc să-şi lase “amprenta” pe toate lucrurile pe care le deţin. Ain`t I right? happy

Primul loc de munca – primul salar

Până acum câteva zile mă credeam copil în continuare şi aveam o atitudine infantilă în ceea ce priveşte viitorul meu. Aş putea spune că visam frumos şi naiv la o carieră, la o familie, la o casă, un salariu care să-mi satisfacă poftele. Singurele care mă ambiţionau din când în când erau certurile cu părinţii când îmi doream să merg undeva şi fiind dependentă din punct de vedere financiar şi moral de ei, nu puteam merge pentru că nu mă lăsau. Se încăpăţânau fără să-mi ofere argumente valabile şi plauzibile ca să le pot înţelege motivele. Întotdeauna s-au mulţumit să-mi zică: “Nu te lăsăm şi gata! De ce? Pentru că nu vrem!” Probabil şi de frică să nu le aduc contraargumente care să le schimbe decizia. more…