SuZy: colţişorul meu de lume

Acum, la sfârşit de an toată lumea se uiă în spate şi încearcă să pună cap la cap toate realizările din timpul anului ce tocmai se încheie. “Mânată” de articolul scris de Bogdan Beşliu am zis că e timpul pentru o mică retrospectivă şi în viaţa mea. Am să încerc să nu fiu prea personală, nu de alta, dar duşmanii sunt mereu invidioşi pe binele altora

• ne-am “făcut părinţii” unui superb motănel negru, Ace, care ne demonstrează zilnic că animăluţele sunt cu mult peste oameni şi că poţi avea mereu încredere în “prietenia” lor
• am terminat cu brio 3 anişori de facultate, am trecut cu bine şi de mirifica licenţă
• am descoperit cât de mult poate să însemne o vorbă bună, un simplu “mulţumesc!” zis unor oameni care pe atunci nici măcar nu mă cunoşteau
• m-am mutat, kind of, din oraşul natal, şi am început să dau piept cu viaţa pe cont propriu. Până acuma, sunt victorioasă
• datorită unor persoane extraordinare care au crezut în mine, lucrez în Bucureşti, cu nişte oameni care chiar îşi merită titulatură de “buni colegi/prieteni”

De aici încep să intru în sfera lucrurilor personale, aşa că am să mă opresc. Nu de alta, dar am mai făcut multe lucruri anul acesta dar prefer să le ţin doar pentru mine, cel de lângă mine, familie şi prieteni dragi.

Ce-mi doresc pe anul viitor? Să-mi continui ascensiunea pe plan profesional, să fiu la fel de fericită pe plan sentimental şi să menţin aceleaşi relaţii de prietenie cu amicii mei de peste mări şi ţări şi cu cei din oraşul natal [deah, promisiunea e promisiune: oriunde mă duce viaţa, eu tot voi rămâne o suceveancă în suflet ]