Un fir roşu, altul alb. Împletite, aduc bucurie. Se prind la reverul hainei, cu un zâmbet, an de an, de 1 martie. Se poartă câteva zile sau până dă vremea caldă. Important este că, indiferent de vremuri ori de lipsuri, românii găsesc, la fiecare început de primăvară, timp să se aplece asupra tarabelor cu mărţişoare, să le privească, să le aleagă şi să le dăruiască celor dragi. În Moldova [implicit şi Bucovina], băieţii sunt cei care primesc mărţişoare de 1 Martie, urmând ca pe 8 Martie să fie răsfăţate fetele/femeile. Este o tradiţie românească care a reuşit să se păstreze.
Indiferent cine dă şi cine primeşte, un lucru este cert: începutul primăverii este şi va rămâne un prilej de a dărui, de a arăta celor din jur că ne pasă de ei.
Priveşte în jurul tău. Comunică. Zâmbeşte. Visează. Primeşte un Mărţişor!
Leapşa asta se referă la o scurtă istorie a poreclelor din copilărie şi până acum. Nu-i prea greu ţinând cont că poreclele mele se cam aseamănă 
So, here I go: [precizez de la început că e o leapşă de fete 
]
Parcă aş face colecţie de aşa ceva 
], îi iubesc pe majoritatea celor care mă înconjoară, pe unii mai puţin pe alţii mai mult, iubesc tot ce îmi place, iubesc viaţa şi pe cei care mi-au dat-o, iubesc prietenii care îmi sunt aproape… Asa că nu mă întrebaţi ce înseamnă iubirea pentru mine, că nu aş şti ce să răspund. E o chestie mult prea generală şi complexă şi nu aş putea să rezum totul la un rând, la un sms sau la un post în blog. Uite că azi sunt hotărâtă să nu scriu ce urăsc pentru că pentru unii e o zi specială, pentru mine e una normală doar că îmi expun iubirile pe blog 
