Archive for » 2009 «

10 etape pentru criza financiara

criza-financiaraUnii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei. Pentru cei mai mulţi, aceasta le apare ca ceva extrem de complicat şi cu origini obscure. În fond, este mai simplu decât ne-am putea închipui. Cineva a avut inspiraţia de a sintetiza această stare într-un scenariu compus din zece etape. Iată-l:

1. Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea – beţivani neisprăviţi) băutură pe datorie. Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate. Pe măsura ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutura aşijderea. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.

2. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion – promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar – băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare – refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND şi VOMITBOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.

5. Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventeaza crâşma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum să plătească. Ion nu îşi poate rambursa creditul contractat de la bancă şi intră în faliment.

7. Obligaţiunile BEAUBOND şi BEATBOND îşi pierd 95% din valoare. VOMITBOND stă ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se după o prăbuşire de 80%.

8. Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare, dupa ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea. Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă, iar fabrica de bere intră în faliment.

9. Banca este salvată de la faliment de catre Guvern, în urma unor consultări dramatice între partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozitele plătite de către persoanele care nu consumă alcool.

Nufarul :)

Ye ye! Am primit ieri, de la părinţii mei, un nufăr. Recunosc, e prima dată în viaţa mea când am văzut flocirica asta pe viu. E superbă! Nu prea ştiu cum a reuşit să ajungă aici, într-o zonă de munte, dar tocmai m-a făcut să îmi doresc la viitoarea casă un iaz plin cu nuferi de diferite forme şi culori. Wish me luck! happy

Fotografii-066

Click pentru a-l vedea mai mărişor.

Same old times

Întotdeauna m-am bucurat atunci când, după ani şi ani, mă mai întâlneam cu câte un fost coleg de generală sau chiar un vecin plecat prin alte cartiere/oraşe/ţări. Bine, sentimentul e şi reciproc.

Azi am primit vestea că vecinica mea scumpă şi dragă cu care am copilărit ceva ani buni revine în România sâmbătă. Me happy big grin Şi nu sunt fericită doar pentru că o s-o reîntâlnesc, ci sunt veselă că ne vom reuni din nou toată gaşca de la bloc. Mi-e dor de serile de film [nu ştiu cum se făceau că majoritatea erau horror laughing ], mi-e dor de zilele cînd jucam tenis/volei/cărţi/darts/monopoly în faţa blocului de dimineaţă până târziu în noapte.. mi-e dor de tot.. dar mă resemnez când mă gândesc că nu mai suntem copii.. şi nu mai putem face chiar toate nebuniile care ne trec prin cap.

Oh well, life goes on.. Creştem, ne maturizăm, dar niciodată nu ne uităm rădăcinile!

the-best-way-to-keep

The best way to keep your friends is not to give them away.

Un tweety mai.. batran

Puţini ştiu că subsemnata e addicted după Tweety. Da, da, canarul ăla mic care se tot certa cu Sylvester. Ei, eu n-am cu cine mă certa, dar din cauza micii mele pasiuni pentru tricourile galbene, mi-am primit porecla de Tweety de la un bun prieten. Iar colecţia mărişoară de acasă de păsărele galbene de orice mărime e în continuare creştere. Zilele trecute a fost ziua mea de naştere [am mai îmbătrânit cu un an]. Mulţumesc prietenilor pentru toate urările primite via sms/telefon/messenger/mail [ştiam eu că nu mă uitaţi big grin ]. Un mail foarte drăguţ, tot pentru ziua mea, l-am primit acuma 2 zile de la o bună vecină şi prietenă plecată peste mări şi ţări. Nu vreau să spun neapărat că vreau să îmbătrânesc [şi aşa nimeni nu-mi dă vârsta pe care o am, mulţumesc mulţumesc!], daaar.. mi-e milă de micul meu “companion” îmbătrânit şă rămas fără pene [sunt curioasă cum arată Sylvester] happy

 

Ploua, ploua, ploua..

raindropsDe vreo 2 zile de când am revenit în Suceava plouă încontinuu. Dar ploaie de aia sănătoasă, ca să nu mai zic de efectele speciale ce o acompaniază. La fiecare câteva minute se face ziuă afară şi toată camera se luminează de parcă zici că e pomul de Crăciun. Luminile stradale mai pâlpâie şi ele din când în când iar pe stradă mai vezi câte un om rătăcit făcându-şi loc printre crengile rupte ale copacilor. Urâtă vreme..