Tag-Archive for » SuZy «

A special day :)

Ziua de astăzi e o adevărată “povară” pentru cei din jurul meu: este ziua în care acum 27 ani am “intrat” în această lume. O lume căreia i-am ținut piept cu vitejie și plină de optimism, din prima clipă.

more…

Casuta noua pentru blog :)

Luna viitoare se împlinesc nici mai mult nici mai puţin de 6 ani de când scriu pe acest blog.

Au fost înşirate lucruri bune, lucruri rele, impresii personale, poze fel de fel (mai mult sau mai puţin personale).. toate aici, în “căsuţa” mea denumită BLOG.

more…

Povestea prenumelui meu

La iniţiativa domnişoarei Sandra Clipea vă voi povesti astăzi cum am primit eu, acum vreo 24 anişori, prenumele de Sînziana Elena.

Era o modă în perioada comunistă: primul copil născut al familiei trebuia să poarte prenumele bunicilor/străbunicilor/rudelor apropiate, etc. Ei bine, spre norocul meu, mai am un frate happy Aşa că această “modă” nu a mai putut fi aplicată şi pe mine, kinderul care avea să vină la 10 ani diferenţă (tot în aceeaşi perioadă comunistă).

Şi uite aşa, la sfârşit de mai ’88, ai mei părinţi erau puşi în faţa unei noi decizii: Ce nume să-i punem fetei? Mama, orgolioasă din fire: Odorul trebuie să poarte numele meu -> Elena (în plus, tocmai trecuse sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena). Săracul tată, având deja o soră, o cumnată şi o soţie cu acelaşi nume: Dar dragă, o să vă încurc..!

Şi uite aşa, al meu tată a luat la puricat calendarul ortodox în căutarea unui nou nume. Şi l-a găsit: 24 iunie – Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul aka Drăgaica aka Sînzienele. Cum Drăgaica nu i-a plăcut cum suna, mi-a ales al doilea nume: Sînziana (cu î din i, da? Că aşa era gramatica pe vremea aia)

Fericit, merge şi scoate certificatul de naştere pe care scria frumos prenumele de: Sînziana Elena, născută pe 30 mai 1988. Nu ştiu reacţia mamei la vederea certificatului, dar probabil şi-a dat seama că asta e, bărbatul trebuia să aibă dreptate/facă cum vrea el happy

SuZy – din Suceava -> in Bucuresti!

Acest articol este scris special pentru firmele de publicitate/marketing care nu ştiu să se informeze până la capăt!

La data de 3 septembrie 2009 s-a născut Ctrl + A Suceava – comunitatea bloggerilor suceveni. Pe vremea aia încă eram o studentă cuminte pasionată de internet şi blogging – aşa cum am precizat şi în interviul dat în 2009 pentru administratorii site-ului.

De atunci şi până acum au trecut 3 ani (!). Trei ANI în care se pot schimba multe în viaţa unui tânăr absolvent de facultate. Schimbarea cea mai importantă a fost mutatul în Bucureşti, în august 2010. Acest lucru este precizat destul de clar şi în pagina Despre a blogului. Pură curiozitate: o citeşte cineva?

Nemulţumirea mea nu constă în faptul că apar pe diferite site-uri sucevene – ba dimpotrivă, susţin bloggerii suceveni. În schimb, în ultima perioadă am primit câteva invitaţii de la diferite firme de publicitate/marketing ce mă invitau la evenimente din Suceava. Înţeleg faptul că mirificul Google (mai exact “bloggeri suceveni” ) vă dă toate informaţiile mur’în’gură.. dar nu trebuie/e frumos să verificaţi datele înainte de a transmite invitaţia?

Just for fact: în cazul meu, există adresa de mail: blog@suzy.ro.im, formular de contact, Twitter şi Facebook (just 4 friends). Folosiţi-le cu cap înainte de a solicita ceva din partea mea şi a avea şi certitudinea că vă voi şi răspunde/ajuta.

Mulţumesc! happy

So.. a special day for me? Again?!

E ciudat să mă uit prin arhiva blogului şi văd cum în fiecare an, vrând nevrând, am scris un articol în această zi. Sau mă rog, anul trecut a fost scris de altcineva (fără ştirea mea) dar nu m-am supărat. Important e că această zi, ca şi acum mulţi ani, atât pentru mine cât şi pentru cei din jurul meu, e una destul de însemnată.

Vă mulţumesc din suflet pentru toate mesajele ce au curs deja pe diferite căi (verbale sau internet) dar abia de la ora 14:10, ora la care mă sună şi părinţii mei (love struck) mă pot considera cu adevărat trecută în noul prag al vârstei, respectiv 23 ani. În acea zi de 30 mai, la acea oră am dat ochii cu viaţa şi l-am bucurat (sau nu) pe fratele meu cu o soră.

De atunci, mă pot considera un geamăn convins: nu o să-mi înşir calităţile sau defectele zodiei dar tot ce este scris aici se adevereşte. Nu vreau să mă laud sau să laud pe cineva, dar vreau să cred că datorită unor calităţi am reuşit să ajung unde sunt acum, să lucrez într-un domeniu în care n-am crezut că voi avea vreodată vreo tangenţă dar care îmi place şi mă ţine în suspans de dimineaţă până la plecare. happy

Anul trecut, la absolvire, profesorii mei ne întrebau: “cum vă vedeţi peste 10 ani?” Sincer, nu ştiu, dar vrea să cred că voi continua pe aceeaşi pantă ascendentă, pe toate planurile, ca şi până acum. Prefer să mă gândesc la viitorul apropiat decât să-mi fac planuri cu x ani înainte. You never know what can happen!

PS: Chiar dacă trec anii, tot un kid voi ramâne, tot îndrăgostită de tweety şi de culoarea albastră, şi evident, tot in love. Deci, voi rămâne la fel, cross my heart! big grin