Nu am nimic cu posesorii acestor laptopuri, dar sincer, mi se par prea scumpe pentru cât oferă. Ca să nu mai
zic de chinul pe care îl ai atunci când se strică.
Am o prietenă care avea un Sony Vaio luat din State, deci cât de cât era mai de Doamne ajută faţă de ce găsim prin România. După 2 luni l-a dus la reparat. I se frecă bateria şi nu o ţinea mai mult de o oră. Ţinând cont că ea îmi dădea mie lecţii că bateria unui laptop se scoate atunci când îl încarci [cine i-a zis asta să-şi dea foc!] nici nu mă mir. Şi îl duce la reparat. Costul reparaţiei: 15 milioane. Păi din banii ăia îmi mai luam eu un laptop 
L-au reparat băieţii tot frumos, i-au reinstalat sistemul dar surpriză! nu i-au instalat driverele pentru că nu aveau cd la ele. Vine prietena mea acasă, caută drivere pe net.. canci! Nimic! Evident că de atunci laptopul stă bine mersi în carcasa lui şi probabil e “căsuţă” pentru păianjeni de acuma.
Acum, de 2 seri, atât prietenul cât şi fratele meu se chinuie de zor cu un.. Sony Vaio, evident. La ce “lucruri de bine” aud din gurile lor, înţeleg că situaţia nu e chiar atât de roz. Eu le-am urat succes şi îmi văd liniştită de al meu laptop [al cărei baterie ţine în jur de 3 ore jumătate, fără a-i scoate bateria din el, aşa cum mă învăţa prietena mea]. Chiar dacă e mai bătrânel puţin, merge de le rupe, probabil merge şi mai bine decât calculatorul de acasă 
Morala: Nu tot ce e şi scump e şi bun!
dar urăsc manipulatorii!
