În acest articol vă povesteam că mediul în care trăiește un copil îi influențează viitorul. Sau, mă rog, îl influențează pe el ca viitor adult.
Astăzi o să vă dau câteva exemple de “cum ar trebui să vorbim cu copiii noștri”.
În primul rând, ar fi indicat să încercăm să evităm cuvântul “nu”. Pe cât posibil. Și asta pentru că, de mici, știu că ce le e interzis va prezenta ȘI mai mult interes. Implicit, prostia pe care o vor face, cu ochișorii senini, va fi și mai enervantă pentru tine, ca părinte. Știți clipurile alea cu pisicile care dau jos un pahar cu apă deși stăpânul le precizează să nu facă asta? Eh, exact așa sunt și copiii noștri.
În al doilea rând, exemplele pe care vi le voi da nu se aplică pe copii mai mici de 1 an – 1 an și jumătate. De ce? Pentru că, deși înțeleg ce zici, tot vor face cum vor ei. Deja după vârsta de 1 an jumate – 2 ani, copilul începe să înțeleagă cuvinte basic (altceva decât “mama” și “tata”) și uneori înțelege și reacția faptelor sale (dacă sparge ceva, de exemplu).
Așadar, haideți să vă dau câteva exemple de fraze ce vă pot ajuta să obțineți ce vreți de la copil fără ca acesta să se simtă obligat (deși, oarecum, faceți asta dar mai subtil 
).
În loc de: “dacă nu mănânci, nu mergem în parc!” Încearcă să spui: “de îndată ce mănânci putem pleca în parc”
În loc de: “gata, dacă nu vii, plec fără tine!” Încearcă să spui: “vrei să vii singur sau te ajut eu?”
În loc de: “m-am săturat să adun după tine toată ziua!” Încearcă să spui: “te rog să-ți strângi jucăriile de pe covor! Ai nevoie de ajutor?”
În loc de: “termină odată, nu mai trânti ușa!” Încearcă să spui: “poți, te rog, să închizi ușa încet?”
În loc de: “nu mai plânge, doar copiii mici plâng!” Încearcă să spui: “știu că ești supărat, ai nevoie de o îmbrățișare?”
În loc de: “ți-am spus, nu avem x (=mâncare preferată), încetează să plângi!” Încearcă să spui: “te cred că vrei x (=mâncare preferată), din păcate nu avem dar mergem împreună să luăm”.
Vedeți, nu sunt cine știe ce nebuneli. Sunt doar niște fraze puțin schimbate dar ideea principală e aceeași – de a obține cooperarea copilului fără ca acesta să se simtă obligat sau să facă fix opusul, mai ales la auzirea cuvântului “nu”.
