Când nu aveam copii, mereu priveam prietenele – mame ca pe niște eroine: cum făceau ele totul perfect, cum copilul lor era mereu fericit și vesel, cum reușeau să se împartă între familie și job, etc.
Ei bine, după ce am devenit la rându-mi mamă și am început să cer sfaturi, realizez că apelativul “eroine” e chiar mic copil pe lângă ce poate face o mamă.
Mă rog, mai afli și pe propria piele că nu totul iese perfect (când vrei tu), că fericirea de pe chipul copilului e relativă având în vedere că în secunda nr. 2 poate trece ușor la altă stare de spirit (de obicei acompaniată de țipete și plânsete fără un motiv concret) but hey, asta e viața de mamă. E un job non-stop, 24/24, 365/365 fără concediu. Asta trebuie să îți asumi când ai un copil. Dar chiar și așa, viața e frumoasă!
Zilele trecute mă amuzam cu o prietenă, mamă și ea, referitor la două chestii pe care le-am citit despre copii. Și, surprinzător, am cam dat dreptate. Voi ce credeți?
- Să ai un copil de 2 ani e ca și cum ai avea un blender fără capac. Pornit. – Jerry Seinfeld
- Toddler: Emotionally unstable pint-sized dictator, with the uncanny ability to know exactly how far to push you towards utter insanity, before reverting to an angelic creature.