Anul trecut mi-a adus multe realizări în viața personală. Poate prea multe chiar, și toate laolaltă. Dar nu suntem descurajați, ba chiar avem țeluri ȘI mai înalte pe 2017.
În 2016, după o perioadă minunată din viața mea și foarte aproape de a face cunoștință cu un nou membru al familiei, am primit pe mail următoarea povestioară scrisă de Útmutató a Léleknek (versiunea originală era în limba maghiară) cu un mesaj destul de profund și frumos. 
În uterul unei mame erau 2 bebeluși. Unul l-a intrebat pe celălalt:
“Crezi în viață după naștere?” Celălalt a răspuns: “Cred, bineînțeles. Trebuie să fie ceva după naștere. Poate că suntem aici ca să ne pregătim pentru ce va fi mai târziu.”
“Prostii”, a spus primul. “Nu există viață după naștere”. “Ce fel de viață ar fi asta?”
Cel de-al doilea a spus: “Nu știu, însă o să fie mai multă lumină decât aici. Poate că o să mergem pe picioarele noastre și o să mâncăm cu gurile noastre. Poate o să avem și alte simțuri pe care nu le putem înțelege acum.”
Primul a răspuns: “Asta este absurd. Este imposibil să mergi. Și să mâncăm cu gurile noastre? Ridicol! Cordonul ombilical este responsabil cu hrana noastră și cu tot ce avem nevoie. Însă cordonul ombilical este atât de scurt. În mod logic, viața după naștere trebuie exclusă.”
Al doilea a insistat: “Ei bine, eu cred că există ceva și poate că este diferit de ce este aici. Poate că nu o să mai avem nevoie de acest cordon fizic.”
Primul a răspuns: “Prostii. Și, în plus, dacă există viață, atunci de ce nu s-a intors nimeni de acolo? Nașterea este sfârșitul vieții și după naștere nu este nimic. Doar întuneric, tăcere și uitare. Nu ne duce nicăieri.”
“Ei bine, nu știu”, a spus cel de-al doilea bebeluș. “Însă în mod sigur o vom întâlni pe Mama și va avea grijă de noi.”
Primul bebeluș a răspuns: “Mama? Tu chiar crezi în Mama? Asta este ridicol. Dacă mama există, unde este Ea acum?”
Cel de-al doilea bebeluș a spus: “Este peste tot în jurul nostru. Suntem înconjurați de ea. Suntem din Ea. În Ea trăim. Fără EA lumea aceasta nu ar exista și nu ar putea să existe.”
Primul bebeluș a spus: “Ei bine, nu o văd, așa că logic este ca Ea să nu existe.”
Cel de-al doilea bebeluș a răspuns: “Uneori, când te afli în tăcere și te concentrezi și asculți cu adevărat, îi poți percepe prezența și îi poți auzi vocea ei plină de dragoste cum îți vorbește de sus.”
