Acum ceva vreme am citit o mică povestioară care m-a făcut, din nou, să apreciez și mai mult persoanele din jurul meu. Și, de ce nu, timpul petrecut cu acestea trebuie prețuit la maxim, fiecare secundă trebuie luată și trăită ca atare.
“Aproape de moarte, un om a făcut 3 cereri:
- Ca sicriul lui să fie dus de către cei mai buni medici
- Ca toate bogățiile strânse de el să fie împrăstiate pe drum până la mormântul lui
- Ca mâinile lui să fie lăsate afară din sicriu și la vedere
Cineva a întrebat: care sunt motivele?
El a răspuns:
- Vreau ca cei mai buni medici să transporte sicriul meu pentru a arăta că nu au puterea de a vindeca în fața morții
- Vreau ca drumul să fie acoperit de comorile mele astfel încât toată lumea să poată vedea că bunurile materiale care le-am cucerit, sunt aici și rămân aici
- Vreau ca mâinile mele scoase afară din sicriu să fie văzute de toți oamenii astfel încât să vadă că am venit cu mâna goală și am plecat cu mâna goală, nu iau nimic cu mine
Timpul este cel mai prețios tezaur pe care îl avem. Într-un timp îndelungat se pot strânge mulți bani sau alte lucruri. Banii au preț în fața multora dar înaintea lui Dumnezeu nu pot acoperi nici măcar un păcat.”
