Şi pot spune că nu oricum. Poate vă gândiţi că m-am apucat să-mi fac vreun desert bun bun sau să mă uit la vreun desene animat antic şi de demult. Ei bine, nu.
De câteva zile (dacă nu cumva săptămâni, spre disperarea “colegului” de apartament) m-am apucat să-mi mai instalez una alta pe telefon, printre care şi jocuri. Multe jocuri. Bine, şi câteva aplicaţii pe care oricum nu prea le folosesc şi după ceva timp le şterg, oh well. Explicaţia mea este destul de simplă (nu ştiu dacă şi înţeleasă ): sunt plecată mai bine de 10 ore de acasă, dintre care în 8 ore muncesc, în alte 2 ore mă cert cu babele din ratb şi stau în înghesuiala de la Unirii (deah, corporate style!). Şi pentru că am totuşi o vârstă la care vreau să-mi păstrez neuronii încă întregi, telefonul îmi e aliatul de încredere. Căştile în urechi, muzica la un volum cât de cât relativ – doar trebuie să mai şi cobor din autobuz/metrou – şi butonarea intensivă a jocurilor. Şi mă mai mir de ce nu mă ţine bateria
Revenind la copilărie, când eram mai tinerică – prin facultate, înainte de teste sau examene preferam să mă liniştesc jucând jocuri. Mi-au plăcut mereu jocurile de strategie, puzzle-urile şi Sudoku. Un joc de care am rămas addicted şi în prezent este Zuma (care btw are peste 11 ani pe piaţă). Voi ştiaţi că sunt mai multe feluri de Zuma?
Recent am găsit un site de jocuri online care au o categorie separată cu peste 80 de Zuma! I’m in heaven! Partea şi mai bună e că nu trebuie instalat nimic pe calculator. Aşa că seara pot lăsa telefonul la odihnă şi să mă apuc de “treabă” pe site.
PS: Recunosc, în timpul acestui articol am mai schimbat puţin tab-urile şi am jucat vreo 2 jocuri.. asta e, obsesiile din copilărie nu dispar aşa uşor…