După piesa de teatru Podu’ de acum 2 ani, de această dată am fost invitaţi la o altă seară de culturalizare, cu acelaşi Horaţiu Mălăele.
Dacă o să vă vină să credeţi sau nu, această piesă şi-a ridicat cortina pentru a patra oară, la cererea publicului. Şi nici nu mă mir, ţinând cont că sala mare a Teatrului Naţional din Bucureşti (T.N.B.) a fost plină ochi! Harul şi mai ales umorul celor doi actori – Horaţiu Mălăele şi Ion Caramitru, acompaniaţi de violoncelistul Adrian Naidin au reuşit să fure ropote de aplauze şi hohote de râs de la cei aflaţi în sală.
Cei doi nu au o scenă de teatru în adevăratul sens al cuvântului, fiind mai degrabă “o înfruntare” în versuri şi rememorări de situaţii. Oricum ar fi, umorul lor irezistibil acompaniat cu piesele domoale ale lui Adrian Naidin au meritat pe deplin.
În cazul în care cei 2 actori ajung cu această piesă de teatru şi la voi în oraş, vă recomand cu căldură să mergeţi să-l vizionaţi. Nu veţi regreta! 
Am vazut si eu spectacolul si este incantator! n as fi banuit ca Ion Caramitru are ….70 de ani! Pentru cine isi aminteste,duelul celor doi actori se incheie cu un cantec al carui ultim vers se potriveste de minune cu mesajul pe care vreau sa il transmit aici:”daca v-au placut bufonii,v asteptam si altadat’!”apropo de bufon,deci,semneaza “omu’ cu sacosa”
p.s.:asa cum ma sau dc inseamna ceva,la fel si acel gcc,fiind tot un acronim,dezleaga,sper,misterul identitatii autorului
[…] până acum am fost la Podu’ şi Câte’n lună şi-n stele – ambele cu Horaţiu Mălăele, de data aceasta am schimbat puţin “foaia” şi am […]