Batranii din ziua de azi

Am revenit din concediu, unfortunately.

Am revenit la nebunia din Bucureşti, la trezitul matinal [mă rog, pentru mine ora 10 e matinal], alergatul prin staţiile de metrou [Victoriei în special] ca să ajung hăăăt în partea cealaltă a staţiei. Mă mir că încă nu mi-am rupt gâtul pe tocuri că deah, una bucată don`şoară într-o bancă trebuie să arate bine/elegant, nu? batting eyelashes

Şi acuma tiptil tiptil să ajung la problema mea din fiecare dimineaţă: bătrânii care caută cerşesc locurile în metrou. Nimic nu se compară cu un loc liber prins în metrou, pe care-l ocupi gândindu-te la drumul lung care te aşteaptă până la destinaţie şi la faptul că, de cum ajungi în birou, ai deja post-it-uri cu “Fă aia”, “Du foaia aia acolo şi semneaz-o de ăla”, etc. Şi chiar nimic nu se compară cu vocea unei babe, bodogănind ca o moară stricată, deranjată evident de faptul că “tinerii din ziua de azi nu mai au pic de respect, nu te lasă Domne să stai jos!”. Şi mare mi-a fost mirarea să văd azi o babă care mustra pe domnişoara de lângă mine, vizibil gravidă. Credeţi că m-am dat eu la o parte pentru babă? NEVER EVER! M-am uitat la domnişoară, i-am făcut semn că nu mă dau, ea şi-a văzut în continuare de cititul cărţii, eu mi-am scos iPod-ul, muzica la maxim & Solitaire rulz, iar baba ne spurca din privire. Să fie sănătoasă! De asemenea oameni chiar nu mi-e milă.

Din câte am văzut şi am auzit de la KobrAs, dimineaţa, băbăciunile astea sunt prezente în autobuze/metrouri pentru că, vezi Doamne, ei se plictisesc în casă şi merg până la piaţa care e la 5 minute distanţă de staţia de unde s-au urcat sau prin vizite la diferite alte rude cu care nu s-au mai văzut de nuş de când. Şi dacă tot au abonamente moca, de ce să nu le folosească? Abonamente plătite din bugetul local, mai exact din buzunarul meu. Cu alte cuvinte, eu plătesc pentru confortul lor!

Culmea, când le arăţi că nu vrei să te dai sau comentezi la ei, imediat te iau cu celebra replică: “Pe vremea mea, tinerii ştiau ce e ăla respect, pe vremea mea era mai bine pentru că aveam toţi loc de muncă şi case”. Aşa, şi? Trebuie să le plâng acuma de milă sau ce? Ştiu că era mai bine pe vremea răposatului, da` ce, eu l-am ucis? Eu am votat pe vremea aia pe idioţii care ne conduc acuma ţara? Dar pe noi, cei din ziua de azi, care muncim 8 ore pe zi + orele suplimentare pentru un salariu cu care abia ne plătim ratele la apartamentele închiriate şi ne chinuim să ne ajungă banii până la următorul salariu, cine ne plânge de milă? [a fost un exemplu general, nu am făcut referire la mine]. Ca să nu mai spun că în ultima vreme, pe care bătrân îl mai aud cu replici de astea comuniste, îl întreb cu un zâmbet larg pe faţa mea: “Dacă ţi-e dor de el.. nu vrei să mergi să îi ţii companie? Că dacă ţii morţiş, chiar te pot ajuta în această privinţă” . Să vă mai spun că în secunda doi dispare cu coada între picioare? happy

Ştiu că o să spuneţi că sunt nesimţită/rea/iresponsabilă/etc. dar să ştiţi că am şi puţină milă în mine. Milă pentru bătrânii care NU cerşesc locul, care se chinuie să se ţină de bară chiar dacă au plasele pline de cumpărături, cei care stau cu nepoţelul lângă ei, cei care stau în faţa mea şi nu mă spurcă din priviri..  aceste categorii de bătrânei chiar îi admir şi le cedez locul cu cea mai mare plăcere. Şi culmea, primesc şi un “Mulţumesc!” în schimb, care mă face să am zâmbetul pe buze pentru restul zilei, oricât de încărcată ar fi ea.

P.S.: Nu generalizez că doar bătrânii sunt nesimţiţi. Ştiu, suntem şi noi tinerii nepoliticoşi uneori, dar scopul acestui articol a fost să demonstrez că nesimţirea nu are limite. Aşa că vă rog să judecaţi tot articolul, nu doar fraze din el. happy

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
Comentezi

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>