În mini-vacanţa de 1 Mai am fost plecaţi. Nu departe, nici la mare, nici la munte. Aproape de Bucureşti, la vreo 40 km mai exact.
Tag-Archive for » masina «
De săptămâna trecută susţin cu tărie un proiect care în ţările europene, dar şi peste ocean, se practică la greu. Şi sper să prindă şi la noi şi să se bucure de acelaşi succes.
Vremea de afară e din ce în ce mai prietenoasă aşa că plimbările prin parc sau cu maşina prin oraş încep să fie la mare modă. Deja am început să văd maşini decapotabile prin oraş, semn că oamenii ies din bârloguri şi se bucură de primăvară şi mai ales de atmosferă.
Un lucru însă cred că au uitat unii şoferi mai teribilişti -> schimbarea anvelopelor. Dacă e să o luăm logic, anvelopele sunt primele care fac “cunoştinţă” cu asfaltul (sau cu gropile, depinde). Dacă ele nu sunt potrivite maşinii, e foarte probabil să ai probleme de direcţie şi să îţi pui viaţa în pericol.
Se pare că au revenit la modă genele false pentru maşini. Sunt drăguţe la prima vedere, dar nu cred că se potrivesc maşinilor conduse de bărbaţi. Şi nici maşinilor de viteză – după cum se poate vedea şi în pozele de mai jos. ![]()
Pentru a rămâne în acelaşi ton – de accesorizare a autoturismului – când am fost în Suceava de Crăciun am văzut o maşinuţă “deghizată” în ren. Deah, sezonul! Avea urechiuşe de ren prinse de portierele din spate şi un nas roşu roşu prins de stema din faţă a maşinii. Din păcate, nu avea şi codiţă. ![]()
Sincer, mi se par drăguţe ideile astea şi cel puţin trăsnite la prima vedere.
Sunt sigură că mulţi dintre voi, şoferi, aţi dat peste turme de oi lenevind pe drumurile naţionale/judeţene ale patriei. Ei bine, nici vecinii noştri europeni – greci, mai exact, nu stau mai bine la acest capitol.
În august, când ne-am întors din concediu, am luat-o pe un drum de întoarcere în România puţin mai lung, dar mai liniştit. Şi cum navigaţia maşinii mai poate da greş uneori (sau şoferul, depinde
) am cam “ocolit” puţin intrarea pe autostradă. La următoarea intrare trebuia să o luăm pe sub un pod şi hop pe autostradă.
Ei bine, sub acel pod stăteau bine-mersi, la umbră (afară fiind 35+ grade), o turmă de oi păzite de câţiva câini. Şi nici urmă de oier.. Asta până când am încercat să înaintăm uşor dar fără succes – mioarele nici că vroiau să se mişte. Când am crezut că ne facem şi noi cu o blană veritabilă şi cărniţă bună pentru acasă, a apărut şi oierul grec care şi-a dat mioarele din drumul nostru.
Şi eu care mă gândeam că numai la noi se practică sportul ăsta pe drumurile patriei.. ![]()

