Archive for the Category »Prostia omeneasca «

Tot Hi5..

Totuşi.. chiar aşa mare noroc am? Adică.. de fiecare dată când intru pe acest preaminunat site trebuie să găsesc ceva mai.. strange? Data trecută ziceam de o puştoaică care se visează manechin [or NOT!], astăzi am avut marea surprindere de a mă nimeri pe profilul Parohiei Ortodoxe Române. [da da.. aţi citit bine!].

Uitându-mă mai atent, în special pe la “Friends”, observ că majoritatea erau.. preoţi [!?]. Ooook… acuma, întrebarea mea existenţială: “Înţeleg că internetul a ajuns destul de departe.. dar chiar atât de departe încât preoţii să-şi facă profile de hi5?” Adică, ei după o slujbă [sau botez/nuntă/etc] mai dau un click pe profil ca să mai upload-eze o fotografie micuţă sau să vadă ce cuvios le-a mai dat add?

Ohhh.. come on! Unde se ajunge fraţilor cu toată tehnologia asta? Mă mir că nu am auzit de slujbe on-line [sau am rămas eu în urmă cu ştirile?]

Puştanii de pe hi5

Ok.. recunosc.. am o problemă cu pagina asta.. de fapt, am o problemă cu pozele postate pe acolo. Nu vreau să mă iau la întrecere cu alte site-uri care se ocupă de “recrutarea prinţeselor şi prinţilor” [Doamne fereşte, nu mi-am schimbat meseria încă happy ], site-uri precum: Pitzipoanca, Piţipoance din toată lumea, La Mişto, Cocălari sau Hai şase, şi lista poate continua.

Nu vă gândiţi că vreau să le fur pâinea celor de mai sus.. azi vreau doar să vă fac să râd, aşa cum am râs şi eu când am văzut că o puştoaică de 16 ani vrea să-mi dea add pe my little profile. Şi de-ar fi fost orice puştoaică.. dar nee.. vizionând o parte din pozele postate [see below] mi-am dat seama că viitorul sună bine pentru domnişoară.. asta binenţeles dacă urmează o carieră de centuristă [şi am folosit un cuvânt frumos acuma happy ]. Deci.. să comentăm big grin

hi5_1

Poză făcută cu telefonul mobil [nu-mi dau seama marca.. damn], în baie şi cu chiloţeii înşiraţi pe fundal. Bravo.. nice picture.. keep up the good work! winking

hi5_2

Atitudine de manechin chinuit la o vârstă fragedă. Şi ce atitudine.. you make me sick.. YAC!

hi5_3

Fitze? La 16 ani? ok.. I’m old sad şi nu mai înţeleg nimic..

hi5_4

Ştiam că se scrie Barbie nu “Barbye” dar mă rog.. Apropo, ce ai zice să-ţi vezi de păpuşile tale şi să laşi la o parte pozele photoshop-uite şi mii de inimioara şi pupicuri & stuff like that.. Come on, do it for me happy

P.S.: Dacă cineva recunoaşte curvuliţa scuze.. fetişcana de mai sus, transmiteţi-i un mesaj din partea mea: “Dragă, eu la vârsta ta încă eram preocupată de şcoală, de a-mi face un viitor. Recunosc că pe la vârsta aia făceam cunoştinţă, încet încet, şi cu calculatorul. În cazul tău, lucrurile par mai grave. Ai făcut de mult cunoştinţă cu calculatorul, el devenind activitatea ta principală. Iar din profilul tău [prea colorat!] îmi dau seama că singurul tău scop în viaţă este de a te poza în cele mai chinuite poziţii [că doar aşa ai văzut la TV], după care să le modifici prin photoshop cu mii de inimioare & stuff. Mă mir că nu ai pozat şi goală.. sau.. încă nu te-ai gândit la asta? Viitorul tău job, în opinia mea, este un post de don’şoară de companie pe încă neconstruita şosea de centură winking Acolo ţi-ar sta cel mai bine”.

Cum am mai precizat, tot ceea ce scriu reprezintă gândurile mele personale asupra lucrurilor sau oamenilor din jurul meu. Şi da, îmi asum întreaga răspundere asupra lor happy

Later edit: Datorită ochişorilor vigilenţi a unor prieteni, rectific în ceea ce am scris mai sus. Nu cred că domnişoara are 16 ani.. dar aşa scria pe profilul ei. Aşa că nu-mi daţi în cap tongue

Şi altă dumă care am primit-o tot via unui prieten: Jurnalul Naţional, în lipsă de ocupaţie, s-au dat pe articolele cu piţipoance. See here. Încotro se îndreaptă lumea asta? Spre balamuc? happy

Trăim în România – part III

După ce anumite televiziuni din România au dat-o în bară: Antena 3, Antena 2 şi vestitul ProTV, am dat astăzi peste o altă televiziune românească, şi anume Realitatea TV. Ei bine.. de data asta voi felicita această televiziune pentru o ştire.. la care [recunosc] mi-au dat lacrimile..

O bătrânică de 82 ani din judeţul Maramureş.. are o pensie de 3 lei [?!?!?!?!]. Citiţi articolul complet: aici

Era o vorbă: “Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere.” Dar.. întreb şi eu acuma.. ce poţi face în ziua de azi cu 3 lei? Dacă noi, ăştia mai tineri, avem nevoie de bănuţi ca să trăim departe sau nu de casă.. un bătrân cum se descurcă? Încep.. puţin câte puţin.. să le dau dreptate părinţilor mei care îmi repetau mai mereu: “Pe vremuri.. noi, cu salariul pe o lună, ne permiteam să ne plătim ratele la un apartament, să ne mai cumpărăm şi de mâncare, să cumpărăm o carte în bibliotecă şi să mai punem bani şi deoparte”. În ziua de azi.. mai poţi face aşa ceva cu salariu? M-aş cam îndoi. happy

De fapt.. sunt şi persoane care îşi permit. Sunt exact acele persoane care îşi bat acuma joc de noi.. dând unui bătrân o pensie de 3 lei, sau amăgind profesorii că le măresc salariul cu 50%.. şi lista poate continua. winking

Din păcate.. trăim în România.. şi rezolvare la problemele noastre nu se va găsi prea curând.. sad

Trăim în România – part II

Continuarea seriei “Trăim în România“. [a se mai vedea: part I] De fapt, titlul de azi trebuia să fie ceva de genul “Trăim în Suceava” dar cum Suceava face parte din România.. să zicem că merge. happy

De ce mă leg de oraş? N-am nimic cu el.. Doamne fereşte! Eu am treaba cu cei care îl conduc.. sau mai bine zis cel winking Şi îmi pun şi eu o întrebare simplă.. ca tot omul de rând: “De ce nu se deschid becurile de pe marginea şoselelor pe timp de noapte?

Merg şi eu ca omul prin oraş seara.. şi tot ce văd sunt doar farurile maşinilor.. că becuri stradale YOC! Nenea Lungu.. înţeleg că aveţi afaceri peste afaceri şi aţi cheltuit banii publici pentru nişte rahaturi.. dar totuşi.. nici lumina stradală nu o puteţi plăti? HALAL PRIMAR!

Rămân totuşi cu o altă întrebare existenţială de a mea: “Cine l-a ales pe nenea ăsta să-şi bată joc din nou de oraşul nostru?”

P.S.: Tot ceea ce scriu pe acest blog sunt gândurile mele proprii şi personale şi nimeni nu mi le interzice să mi le expun. [ştiţi voi.. dreptul la libera exprimare.. bla bla happy ]

Trăim în România – part I

Acum câteva zile am avut şi noi treabă pe la sediul de Înmatriculări maşini din centru [proprietate a Prefecturii Suceava]. Condiţiile? GROAZNICE!! Zeci de oameni care se înghesuie într-o cocioabă care pe vremuri era un garaj, 2 sau 3 ghişee deschise cu nişte cozi imense, WC-ul în curte [?!?] şi lista poate continua. Şi dacă suni la numărul de telefon al Prefecturii afişat pe perete, îţi va răspunde o domnişoară foarte drăguţă care te va anunţa că ei ştiu de problemele de acolo dar nu pot face nimic.. sau cum ni s-a precizat nouă: “Nu avem fonduri necesare”. Say what???? Dar banii pe care îi dăm noi la bugetul local unde se duc? Cumva în afacerile personale ale mai marilor oraşului? Dar asta de acuma e altă poveste.. despre care voi scrie în post-urile următoare. [stay tuned]

Revenind la sediul Înmatriculări.. am vorbit cu un bun prieten ce lucrează la “Viaţa în Suceava” şi mi-a spus că ei au mai făcut o emisiune despre acest subiect acuma vreo câteva luni bune în urmă. Concluzia lor? Se pare că totul a rămas neschimbat sad

Emisiune realizată în data de 24 septembrie 2oo8

Mi s-a mai precizat că acest “sediu” [dacă îi pot spune aşa] se va muta în vestitul Iulius Mall [care se va deschide pe 24 octombrie]. Deja mă ia durerea de cap când mă gândesc că până atunci mai trebuie să fac un drum pentru un amărât de număr. sad Vorba lui Steve.. sper să prind o coadă scurtă şi un loc cât mai fruntaş pe acea scumpă listă.. şi îmi doresc atât mie cât şi vouă [celor ce citiţi aceste rânduri] MULTĂ răbdare şi calm!