La întoarcerea de la Alba Iulia, înainte de a ajunge la Sebeș, unde eram cazați, am făcut un mic ocol pe lângă Daia Română. Nu mare, ci de vreo 3 km. Nu pot să spun că drumul a ținut în totalitate cu noi, fiind un test de anduranță pentru mașina proaspăt achiziționată (trecut cu brio, evident) dar măcar peisajul final a meritat fiecare efort.
Râpa Roșie, căci despre ea este vorba, ne-a încântat privirile de cum am văzut-o. Am ajuns la ea ziua, în amiaza mare, dar se zvonește că atunci când apune soarele, peisajul e muuuult mai frumos.
Versanții aceștia trandafirii (sau roșu-cărămiziu la asfințit) au fost “sculptați” natural de către apă. Da, aceasta a săpat prin diferite roci (argile, gresii) și a creat o minunăție de peisaj ce te îmbie să-l descoperi de pe fiecare culme. Ceea ce am și făcut
Am lăsat mașina să se odihnească la poalele Râpei și am cutreierat prin pădure până am ajuns sus. Evident, am avut și peripeții, și căzături (a se preciza că plouase cu o seară înainte, ca să vă faceți o idee cât de “curați” am ieșit de acolo ) dar, per total, peisajul de sus merită tot efortul. Sunt sigură că și kiddo meu din burtică, la acea vreme, s-a distrat copios.
Întreaga minunăție are aprox. 800 metri lungime și, pe alocuri, coloanele sculptate de apă pot avea și 100 metri înălțime.
Râpa Roșie a fost declarat monument al naturii din 1950 și este una din cele mai frumoase rezervații geologice și botanice din România, dar și o raritate europeană, concurând oarecum cu Marele Canion din Statele Unite (dar la o scară mai redusă, evident).
Mai jos vă las câteva fotografii de la Râpa Roșie și vă recomand cu mare drag, dacă aveți drum prin zonă, să o vizitați. Drumul este puțin cam accidentat dar este circulabil.