Am citit zilele trecute pe un grup că noi, românii, avem superstiții pentru orice, iar cele de nuntă sunt în cap de listă. De ce? Pentru că am fost învățați din moși-strămoși să avem o adevărată listă de superstiții ce trebuie respectată cu sfințenie pentru ca totul să meargă bine și să ai o căsnicie fericită.
Așadar, ce facem – credem în superstiții sau nu?
Dacă e să răspund sincer la această întrebare, vă spun că eu/noi nu (prea) am aplecat urechea la aceste “liste” lăsate din străbuni. În primul rând, se spune că mirele nu trebuie să-și vadă aleasa în rochie de mireasă decât la biserică. Ei bine, asta așa s-a nimerit, eu am fost ajutată să mă îmbrac de către nașă și părinți (btw, și aceasta este tot o superstiție – mireasa trebuie să fie ajutată să se aranjeze de către nașă și să petreacă cât mai puțin timp în fața oglinzii). Voalul (eu n-am avut deloc) trebuie așezat tot de nașă și nu trebuie să-ți cadă de pe cap, bătrânii spun că acesta te protejează de spiritele rele.
Rochia trebuie neapărat să fie albă, fiind simbolul inocenței. Alte culori nu sunt văzute cu ochi buni, aici fiind incluse și cele ivory sau chiar nude. Nici pantofii n-au scăpat de superstiții.. Aceștia trebuie neapărat să fie închiși la vârf, altfel ți se va scurge norocul printre degete. Și dacă te gândești să ai o pereche de schimb, să știi că nici asta nu e ok. Se spune că dacă în timpul nunții (inclusiv petrecerea) îți vei schimba pantofii, așa vei “da papucii” și vieții de familie.
Totuși, a existat o superstiție de nuntă pe care eu am susținut-o cu drag, fiind preluată din alte culturi: something old, something new, something borrowed, something blue… and a sixpence for my shoe. (sau pe românește – ceva vechi, ceva nou și ceva împrumutat). Obiectul “vechi” este legat de trecutul miresei, de obicei fiind o bijuterie de familie, transmisă din generație în generație și dăruită de părinți sau socri. Eu primisem inelul de logodnă al mamei mele dar nu prea se potrivea cu ținuta din ziua cea mare. Cu toate acestea, l-am ținut în gentuță, deci oarecum era cu mine 
Obiectul “nou” este legat de viitorul miresei și se poate considera chiar rochia sau pantofii (dacă au fost cumpărate de către ea). Obiectul “împrumutat”, în cazul meu, au fost perlele pe care le-am avut la gât și la mână. Obiectul “albastru” simbolizează o căsnicie fericită și de lungă durată – în cazul meu, fiind pantofii și buchetul de flori. Doar v-am zis că am fost mai specială 
Și dacă tot veni vorba de buchet, o altă superstiție spune că acesta trebuie aruncat și prins de o fată nemăritată care, evident, va fi următoarea mireasă.
Sunt și câteva superstiții mai negativiste, ca să spun așa: nu ai voie să faci nunta în același an cu fratele sau sora – aduce ghinion. La fel, în drum și la biserică, mireasa nu trebuie să se vadă cu alte mirese – acest lucru aducând tot ghinion.
De curând văzusem pe un site din afară “cutia tinerilor căsătoriți” (sau “prima ceartă” – first fight box). În ea, tinerii însurăței și-au scris scrisori de dragoste unul altuia și le-au așezat în cutie alături de o sticlă de vin. Cutia se sigilează bine cu cuie la nuntă și se va deschide de cei doi doar în momentul în care au prima ceartă mai zdravănă. Împărțiți vinul, luați fiecare scrisoarea ce îi este adresată și vă duceți în camere separate să reflectați. Noi n-am avut parte de așa ceva, în schimb pot spune că vinul pe care l-am primit de la nașii noștri la 1 an de căsătorie (tot într-o cutie suuper drăguță) îl vom bea la nunta de diamant, alături de copii și nepoți ?
Deși pentru unii superstițiile de nuntă pot părea niște “babisme”, fiecare e liber să facă ce își dorește la propria nuntă. Suntem unici iar căsătoria este legământul dintre voi doi, nu dintre voi și restul lumii.
