În fiecare an pe 24 Iunie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sau în tradiția populară – Sânzienele sau Drăgaica.
Tradiția spune că Iana Sânziana (sau sora Soarelui) este întruchiparea perfecțiunii frumosului feminin. Ea fuge de fratele său și se transformă în Lună – după mitologia românească.
Se spune despre Sânziene că sunt fete foarte frumoase care se prind în horă asemeni șamanilor pentru a da puteri de leac ierburilor împotriva bolilor. Dacă nu sunt sărbătorite cum se cuvine sau dacă sunt vorbite de rău, Sânzienele se identifică cu ielele și au puterea de a vrăji sau poci pe cei ce se prind în hora lor dar și pe cei ce le-au uitat sau vătămat cu vorba.
În preajma Sânzienelor abundă practicile privind căutarea alesului în vederea căsătoriei. Astfel, fetele aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, în timp ce, dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă pentru a şti câţi ani mai are de aşteptat.
În dimineaţa zilei de 24 iunie, multe fete obişnuiau să se scalde în rouă din zone neumblate. Roua sânzienelor era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc şi mai ales nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea erau împlinite, atunci cine se spăla cu rouă era sănătos şi drăgăstos peste an.
De asemenea, fetele obişnuiau ca, în timpul zilei, considerată o perioadă extrem de benefică, să se supună descântecului de întors inima unuia către altul, de unde se poate vedea că aproape toată ziua era dedicată în special iubirii.
În medicina populară, sânziana este folosită pentru foarte multe boli, dar trebuie culeasă în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor. Roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi piele.
