Știu că pare ciudat titlul articolului dar cam asta a fost întrebarea pe care mi-a pus-o zilele trecute o bună prietenă, tânără mămică și ea. Bine, al ei kid este cu câteva luni mai mic, fiind încă în perioada urâtă a colicilor -> deci o înțeleg perfect când îmi povestea că somnul ei este “în reprize”.Dar, chiar și așa, a ajuns la vorba mea, aceea că o îndemnam să doarmă când bebe doarme și că orice treabă casnică poate să mai aștepte.. o oră, două.. o zi.. până vine soțul acasă și ai un moment de respiro.
Și eu la rândul meu am primit sfaturi când încă nu aveam un junior prin zonă și îmi spuneam că eu o să fiu SuperMom și o să le fac pe toate: să am grijă de cel mic, să fac de mâncare, să fac curat prin casă, să mă ocup și de blog.. Yeah, right! Vise taică, vise! 
Cel puțin în primele luni, deși am prins șmecheria cu somnului celui mic (o să revin pe subiect într-un articol separat) și am fost chiar foarte odihnită.. când vroiam să fac ceva prin casă, eram zombi. Am lăsat-o baltă câteva luni după care mi-am revenit, după cum se vede și cu articolele din ce în ce mai dese de pe blog 
. Dar asta pentru că cel mic a crescut, a început să descopere lumea și nu mai este chiar atașat de mine. Bine, bine, este atașat că doar cine-i dă de mâncare?, dar nu în stadiul în care să nu-l pot dezlipi de mine.
Dar, vorba unei alte prietene mămici – copiii cresc atât de repede și îndată o să mă “plâng” că merge la școală, că o să vrea să petreacă mai mult timp cu taică-su, că o să vină la ore târzii în noapte, că o să.. că o să..
Și uite așa, am ajuns la fotografia de mai jos care mă face să fiu puțin nostalgică (deja) și mă face să-mi petrec și mai mult timp alături de kiddo. Pentru că timpul e cel mai prețios lucru pe care il pot oferi! (printre altele, dar să nu intrăm în detalii 
)
