Sunt clientă Uber de când au intrat pe piața din România. Nu i-am folosit în altă țară dar știam cu ce se ocupă de la câțiva prieteni care sunt șoferi prin Anglia.
Zilele trecute mă uitam la știri și mi-am adus aminte de ce am început să urăsc, la propriu, chestiile alea denumite taximetriști. Cred că imaginile cu burțile pline de semințe sparte și vocabularul de mahale sunt de ajuns dar să vă explic totuși câteva faze care pe mine m-au făcut să-i ignor total.
Se dă o petrecere a firmei. În centru. Iarna, ca să fie frumos. Și se adaugă vreo 4 femei, toate locuind în aceeași zonă – Titan. Și toate ne gândim să plecăm pe la aceeași oră, respectiv ~4 dimineața. Mergem la Unirii. Am “prospectat” piața taxiurilor și am primit: “Titaaan? Păi face vreo 70 lei toate”, “păi și eu mă întorc gol de acolo la ora asta?”, “eu merg doar în băneasa sau otopeni, titan nu-i în drumul meu”, “sunteți 4? păi n-aaam loc”. Lista poate continua. Buuun, o luăm perpedes până la Carrefour de unde începem să sunăm la dispecerate. Surpriză – erau ocupate sau nu răspundeau deloc, “nu e niciun coleg pe traseu”, “mergeți în stație, de ce sunați în dispecerat?”, etc etc. Știți, ne-a trecut prin cap să ne sunăm soții/prietenii dar la ora aia am zis să nu le deranjăm somnul prea tare, totuși. Am precizat că era iarnă, da? Ei bine, 4 femei, îmbrăcate de party, înfometate și pline de nervi au avut geniala idee de a aștepta primul metrou de la ora 5. Și apoi, de la metrou, tiptil pe străzile cartierului. Să vă precizez ce sloi am ajuns acasă? N-are rost 
rămânem la ideea că un taxi ar fi fost de folos.
Alt scenariu: lucrez în Pipera. Și într-o dimineață mă trezesc foarte răcită și obosită și îmi dau seama că dacă merg cu metroul o să mi se facă și mai rău. Așa că merg și iau un taxi. Până în Pipera am crezut că ajung direct la spital. Pe lângă condusul agresiv în trafic deși i-am precizat că nu mă grăbesc, pe lângă faptul că acea culoare roșie era mereu (!) forțată, domnul în cauză a vorbit non stop la telefon și pufăia de zor din țigări, una după alta. Da, deși răcită simțeam fumul ală până în măduva oaselor. Am încercat să-i dau de înțeles să le lase dar credeți că am reușit? La final, mă uit pe aparat și văd 20 lei. Aveam 2 bancnote de 10 lei, 2 de un leu și încă 100 lei. Întind 22 lei și dau să ies. La care aud în spate “vă bateți joc de mine? Credeți că mergeți gratis?!” Mă uit iar pe aparat – 25 lei. Wtf?! Mă uit la el și îi intind 100 lei spunând că vreau 75 lei rest. “Aaa, păi e 9 dimineața, de unde să am rest?”. “Nu știu dom’le, m-ai făcut nesimțită acu dă-mi restul.. și bonul, să mi-l deconteze firma” A tăcut și mi-a întins cei 100 lei înapoi, fără bon că deah.. avea alte planuri.
Cred că fiecare avem povești “nemuritoare” cu această specie de oameni, foooarte puțini taximetriști am întâlnit care chiar să fie drăguți și amiabili.
La Uber, treaba stă cam așa: nu mă mai complic cu “n-am mărunt”, banii sunt luați direct din cont. Dacă n-ai bani, te blochează și nu-ți poți folosi contul până nu discuți cu un reprezentant Uber. Se mișcă chiar repede, am pățit-o.
Am mers, în ultimii 2 ani, de foarte multe ori și niciodată nu am întâlnit șoferi care să nu-mi spună un “bună ziua”, sau să dea muzica prea tare, sau să fumeze în mașină, sau să fie agresivi în trafic, sau să le scârțâie mașina de zici că se desface în două pe stradă. De fiecare dată amabilitatea era de ambele părți și nu am avut ce reproșa. Mi s-au oferit inclusiv bomboane sau apă (deși nu era nicio campanie), mi s-a deschis portiera când eram însărcinată și abia mă mișcam. De fiecare dată îmi ceream scuze dacă întârziam și nimeni nu se supăra. Am un coleg care și-a pierdut portofelul într-o mașină. A sunat la numărul lor de fix, dispeceratul i-a făcut legătura cu șoferul și s-au întâlnit pentru a-și recupera bunul. Intact! În cazul meu, mai ales în ultimele luni de sarcină, când trebuia să ajung în diferite zone ale orașului, soțul știa exact unde eram întrucât există și un profil de “family”.
După ce am născut, am avut treabă prin oraș iar cel mic a rămas acasă. Cu toate acestea, am întâlnit un șofer care mi-a povestit că a luat comanda unei mame (străine) care a pus scoica cu copilul în mașină, a fixat-o cu centurile și l-a rugat să ajungă într-o locație. Acolo, copilul a fost preluat de către tată, fără probleme. Altă dată a mers și a luat niște acte dintr-o parte a orașului și le-a dus în altă parte, cursă fără oameni, doar acte :)
Când am să văd aceeași atitudine și la taximetriști, poaaaate am să redevenim “prieteni”. Până atunci, folosesc Uber și Taxify pentru că vreau să fiu respectată, vreau să am parte de liniște și bunăstare în jurul meu. Nu nesimțire, nu fum de țigară, nu semințe sparte în stație, nu persoane suspecte care ar putea avea și alte gânduri (nu doar ăla de a mă duce acasă – vorbesc din perspectiva unei femei). Și chiar dacă există “tariful dinamic” măcar sunt conștientă de la început cât am de plătit, nu stau și mă țigănesc ca la ușa cortului!
