Ştiam că spitalele au servicii de toată jena, uneori, dar ce am păţit astăzi m-a lăsat cu gura căscată.
Unul din colegii mei din birou [suntem vreo 10 în total în diiitamai biroul ] a fost prin oraş, pe la diferiţi clienţi, şi a venit înapoi cu una bucată frumuseţe de entorsă. Când am văzut, imediat am sunat la departamentul HR [human resources] să vedem unde avem asigurarea medicală să îl putem duce. Aflăm că cei de la Diagnosis au grijă de noi şi cel mai apropiat centru este în incinta Spitalului de Urgenţă Floreasca. Buun! Dar, pentru că e o clinică privată, hai totuşi să vedem dacă avem un loc mititel pe acolo, ca să nu mergem chiar degeaba. Aşa că îi sunăm.
Fraza pe care ne-a spus-o domnişoara de la celălalt capăt al telefonul ne-a lăsat mască pe toţi: “Nu se poate astăzi [azi fiind joi, 1 octombrie], veniţi marţi că atunci avem Ortopedie”. Poftim? Adică trebuie să îmi programez entorsa după cum au ei program?! Totuşi, colegul nostru cu entorsa este dus la Floreasca, în ciuda frazei de mai înainte. Surpriză! După o oră se întoarce cu o durere şi mai acută la picior întrucât cei de la Urgenţe nu se ocupă de astfel de cazuri!
Ştiam că sistemul sanitar din România este la pământ.. dar aşa ceva, la un asemenea spital, nu am crezut vreodată că o să întâlnesc..
Sistemul sanitar romanesc e la pamant, mai ales cel public. Chiar nu ma asteptam ca o clinica privata, cum spui tu, sa-si tratezi asa clientii. In Romania poti sa mori pe strada si nimeni sa nu te bage in seama..
@ Alexu: eu nu mai am incredere de mult in spitale. De fapt, am avut, pana acum un an cand am intrat intr-un spital din Bucuresti, dar nu am gasit tipenie de om inauntru, dosarele erau lasate de izbeliste la receptie, nu tu camere video.. frumos, nu?