Un week-end frumos din iulie, o gașcă mărișoară de IT-iști din toate colțurile țării și multă voie bună. Cam asta s-a întâmplat anul trecut la Open Air ProLinux, un eveniment de socializare și de aventură. Bine, și ceva discuții pe partea de IT. 
Trebuie să recunosc că cei care lucrează în domeniul IT sunt și organizați. Adică utilizarea Google Docs și alte servicii adiacente google a fost foarte util pentru a ne strânge și a ne organiza pe toți. La acestea se adaugă și pensiunea frumoasă – Conacul Boieresc – la care am fost cazați în Simon, Bran. O pensiune frumoasă, gazde primitoare, mâncare excelentă (inclusiv berbecuțul la proțap pregătit special) și o vedere extraordinară de pe terasa meeega-încăpătoare sau din grădina din spatele casei. Camerele sunt încăpătoare iar mesajele eco-friendly din baie te amuză la prima vedere dar mai apoi, începi să-ți dai seama că dacă vrei o țară frumoasă – trebuie să știi să o păstrezi.
Am crescut în zona de munte așa că era imposibil să nu merg într-o mini-excursie prin pădurile din zona pensiunii. Până aici toate bune și frumoase, ne-am pregătit cu sticle cu apă și încălțări adecvate (sau aproape) și am pornit la pas prin pădure. Nu m-am putut abține și la fiecare popas – hop și aparatul foto Iar fotografiile pe care le-am făcut chiar demonstrează cât de frumoasă este țara noastră și cât de mândri ar trebui să fim de ea.
Dar cum niciun plan nu corespunde cu “cel de acasă”, la un moment dat ne-am rătăcit. Sau mai bine zis.. a dispărut poteca. Așa că am apelat la google maps și ne doream să prindem puțin semnal în vârf de munte. Spre bucuria mea, Orange a rezistat eroic, atât pe 4G cât și pe EDGE (da.. n-am mai văzut de mult semnul acesta în telefonul meu 
). Singura bubă a fost că plimbarea de câteva ore a devenit cu… câteva ore și mai multe în plus. Citez una bucată IT-ist: “Am găsit niște poteci, niște alți munți, niște păduri, am găsit un izvor cu apă care avea gust de oaie, niște alte poteci.” . Dar cu toate acestea, voia bună și activitatea fizică (dacă nu o ai, nu-i bai – o faci 
) ne-a ținut vreo 4 ore printre văi, poteci, ne-poteci, stânci abrupte. Dar și ce bucuroși am fost când am ajuns înapoi la pensiune și am fost întâmpinați cu ciorbă de fasole cu afumatură.
Kinderii celor prezenți ne-au demonstrat, din nou, că nu trebuie să uităm să fim copii și că orice lucru, oricât de mic, te poate face fericit.
A fost un week-end frumos, plin de voie bună și de noi prieteni (pentru mine). Abia aștept următoarea întâlnire de acest gen, până atunci vă las cu o galerie cu câteva fotografii surprinse printre munți să văi
[…] Conacul Boieresc – Bran […]
[…] Ei bine, eu era să reușesc performanța să rămân fără baterie chiar în vârf de munte, când mă chinuiam de zor să prind un pic de semnal pentru Google Maps. Nu de alta, dar ne-am cam pierdut puțin, dar asta e altă poveste […]