Mai toate articolele mele personale dau impresia că viața mea e perfectă. În proporție de 98% pot afirma că așa și este și nu prea îi înțeleg pe acei oameni care comentează fără rost, considerând că știu totul despre mine. Oh well, am început de multișoară vreme să nu-mi mai pese de aceste.. zvonuri.. și să-mi continui viața așa cum știu eu mai bine. Iar oamenii din jurul meu sunt cei care îmi fac viața atât de frumoasă și le mulțumesc de fiecare dată când și cum pot. 
Zilele trecute am citit aici un articol care se potrivește la fix cu ceea ce am zis și eu mai sus, doar că puțin mai.. cu tâlc.
“Un cuplu tânăr s-a mutat într-un nou cartier. În dimineaţa următoare, în timp ce îţi savurau micul dejun, femeia priveşte pe fereastră şi o vede pe vecina lor care a ieşit afară să întindă rufele proaspăt spălate.
„Rufele ei nu sunt foarte curate”, spuse fata. „Ea nu ştie să le spele corect. Probabil are nevoie de un detergent mai bun.”
Soţul ei s-a uitat să vadă şi el, dar nu a spus nimic. De fiecare dată când vecina lor ieşea afară să întindă rufele afară, femeia avea aceleaşi comentarii. O lună mai târziu, femeia a fost surprinsă să vadă cât de curate erau rufele vecinei. Ea a spus soţului:”Priveşte, vecina a învăţat cum să spele rufele corect! Mă intreb cine a învăţat-o asta.”
Soţul ei a privit-o şi i-a răspuns:”M-am trezit mai devreme dimineaţă şi am spălat geamurile noastre.”
Aşa e şi în viaţă: Ceea ce vedem la alţii depinde de claritatea ferestrei prin care privim.
Cine are ochi să vadă, urechi să audă şi minte să înţeleagă cu siguranţă are de învăţat ceva din această mică poveste. Cine nu, să fie sănătos!
