Găsisem zilele trecute un filmuleţ care m-a amuzat teribil, mai ales că, uneori, mă simt şi eu ca domnişoara din clip. Deah, casă nouă, chestii noi, unele lucruri vechi nu se mai “potrivesc” cum trebuie.
“Dacă viaţa ta ar fi un film, cum l-ai denumi?” – aşa a început un training la care am participat de curând. Răspunsul meu a fost simplu – the girl with the little black cat. Răspunsul trainer-ului – “îţi plac pisicile negre? De ce? Sunt atâtea poveşti că aduc ghinion..”
….. prea puţine haine. Şi să nu ziceţi că n-am dreptate
E imposibil să nu fi auzit, măcar o dată, mirifica frază “Nu ştiu cu ce să mă mai îmbrac, nu mai am haine” – deşi, fie vorba între noi, dulapul e plin ochi.
Aseară a avut loc o ploaie de stele căzătoare sau Perseidele, în limbaj ştiinţific.
Mie când mi se pune pata pe câte o melodie, apăi o ascult, nu glumă! Cam aşa am păţit şi cu “mă întorc la tine iar şi iaaaar, mare albastrăăă” pe care o ascult de aprox. o săptămână. Şi încă mai pot
De ce? Pentru că mă duce cu gândul la mare, soare, călătorii, odihnă, relaxare, pe scurt – concediu.
Hai, capul sus în această săptămână scurtă şi să ne întoarcem mereu, iar şi iar, la marea cea albastră (sau muntele răcoros, depinde de preferinţe) ![]()

