Bate vântul frunza-n dungă.. fusta mi-o ridică.. :)

Îmi spunea cineva: De ce ţi-e frică nu scapi. Mmmdaa..

Uite că am păţit-o şi eu [ca orice fată.. măcar o dată în viaţă] să am de a face cu un vânt destul de enervant.

Afară: soare, cald, nici un semn de vânt [cel puţin în faţa blocului la mine], totul numai bun de ieşit prin oraş. Dar nu oricum.. ci în fustă [doar sunt fată, nu?]. Well.. it was a bad idee

Toate bune şi frumoase până ce am ieşit la mirifica stradă principală. Aici: soare, cald, dar vânt. Din acel moment, au început belele pe capul meu. Sau, mă rog, claxoanele şi fluierăturile şi comentariile gen: Aveţi grijă de fustiţa dumneavoastră sau Vai, vântul ăsta, ce poate face..

Mmda.. primul gând a fost să mă întorc acăsuţă să schimb fustiţa care.. nah.. nu mă mai asculta sub nici un chip. Al doilea gând trecut prin mintişoara mea a fost: Damn.. nu-i bine să te întorci înapoi că ai ghinion. [Acuma, la câteva ore de la păţanie, mă întreb: Puteam să am mai mult ghinion decât în respectivul moment?]. Al treilea gând şi următoarele au fost doar înjurături urări de bine tuturor celor care comentau/claxonau.

Morala? Nu mai ies din casă îmbrăcată în fustă până ce nu fac un sondaj de opinie printre cei din familie, în legătură cu vremea de afară