Copilăria este inocenţă. În sufletul unui copil este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc înrădăcinate în inimile oamenilor. Anonim
Tag-Archive for » amintiri «
10
mai 2013
Cele mai frumoase sărbători sunt mereu cele petrecute cu familia, asta e clar. Şi cele mai frumoase amintiri sunt cele alături de cei mai buni prieteni, fie ei colegi de liceu, de facultate sau chiar vecini de bloc.
Zilele trecute am făcut o mică reuniune de prieteni şi am depănat amintiri “din copilărie”, deah, ne considerăm bătrâni deja la 25 ani 
Am făcut destule năzbâtii împreună (săracul Creangă era mic copil pe lângă noi), am petrecut fără limite la şcoală şi prin liceu, am ştiut să ne respectăm reciproc şi asta cred că a contat cel mai mult ca o prietenie să dureze ani întregi. Unii s-au căsătorit, alţii sunt pe punctul de a-şi pune pirostriile, dar cu toate astea am rămas aproape la fel. Doar vârsta ne trădează.
Category: Clipuri, Ganduri, Suceava
Leave a Comment
06
dec. 2011
În primul rând, La Mulţi Ani pentru toţi cei care îşi sărbătoresc astăzi onomastica. În al doilea rând, sper că aţi fost cuminţi pentru a putea primi multe cadouri de la Moş Nicolae.
Şi acum îmi mai aduc aminte serile din copilărie când îmi curăţam ghetuţele, le puneam la uşă şi apoi stăteam cu ochii de copil cuminte aţintiţi pentru a-l prinde în flagrant pe Moş. Evident, de fiecare dată îl pierdeam, dar mă bucuram enorm când vedeam că în ghetele mele erau cadouri 
Cât de frumoase sunt amintirile astea..
Category: La Multi Ani!
2 Comments
22
mai 2010
Joi, pe 20 mai, am avut cursul festiv. Teoretic, sunt absolventă. Practic, greul abia acum începe: ultima sesiune, examenele de licenţă, licenţa în sine. Cu toate astea, încă stau şi mă întreb “Când au trecut 3 ani pe lângă mine?”. Parcă mai ieri îmi stresam colegii mai mari din liceu [în special Dream, poor him..] cu întrebări gen: “Şi MPO cam pe unde este?” “Şi totuşi proful ăsta de x [o anumită materie] e chiar atât de idiot?” şi multe altele. Totuşi, m-a înţeles că sunt un boboc mic şi nevinovat şi m-a ajutat de fiecare dată. Mulţumesc! Binenţeles, am ajutat şi eu la rândul meu pe noii-veniţi, iar acum mă uit în urmă şi nu-mi vine să cred că totul se termină.
Category: Facultate, Suceava
7 Comments
13
ian. 2010
Încerc să scriu acest articol de pe la ora 19. Şi tot îl scriu, şi tot şterg, şi tot scriu altceva, şi iar şterg.. şi mă enervez că blogul meu se vede cam ciudat de pe un iphone şi tot aşa. Găsesc mereu scuze de a nu termina ce am de spus.
Găsesc mereu scuze şi vinovaţi pentru problemele mele. Dar niciodată nu spun de la început că “DA frate, ţi-am greşit, dă-mi în cap!” Bine, sunt momente când chiar am dreptate şi lupt pentru asta dar şi momente când o iau razna şi deranjez sau chiar supăr multe persoane din jur. Îmi dau seama de greşeală, mi-o recunosc dar când unui om îi greşeşti, trebuie să lupţi mult ca să îi demonstrezi că vrei şi încerci să te schimbi.
Faci promisiuni. Şi pentru ce? Când următoarea dată iar o dai în bară din aceleaşi motive. Oare omul căruia îi greşeşti nu se va sătura o dată şi o dată de promisiunile tale în vânt?
Mi-am adus aminte de chestiile astea astăzi când am fost luată pe sus de o prietenă şi am plecat la un “girls night out“. Nu vă gândiţi la prostii! Am avut parte de saună, puţin masaj şi puţină linişte cu gândurile noastre, mă rog, ale mele, că ale mele îs mai aiurite. Ne-am liniştit, i-am urat “de bine” moşuleţului care ne-a ras partea stânga faţă a maşinii [semaforul e pentru negrii d`ooh!] în timp ce veneam înspre salon şi am început să depănăm amintiri. Evident că eu am fost obiectivul principal, pentru că vrând nevrând m-am schimbat puţin de cum eram acum 3 ani.
Cum poţi învăţa un om, care acum 5 ani se închidea în sine când avea probleme şi încerca totul pe cont propriu [deşi nu-i reuşea tot timpul], după vreo 2 ani a reuşit să se exteriorizeze [vă zic eu, să ţineţi o ură în voi vă macină mai rău decât dacă a-ţi spune-o] şi acum să-l reînveţi să-şi ţină problemele pentru el? Dacă ştiţi cum, just say it
Un bun prieten de-al meu, care m-a “botezat” tweety îmi repeta mereu că eram mereu veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu pusă pe şotii şi din cauza asta semănam cu micul canar. Din păcate, se pare că micul tweety a cam îmbătrânit şi i-a cam pierit cheful. Vreau totuşi să cred că e doar o bătrâneţe de moment şi că atunci când se va înzdrăveni îmi va da din nou cheful de viaţă.
Până când “tizul” meu se va înzdrăveni complet, îmi cer din timp scuze pentru eventualele neplăceri create de atitudinea mea, probabil uneori caracterizată a fi infantilă. Deşi, trebuie să recunoaşteţi, am dat dovadă de maturitate scriind aceste rânduri pe care oricum pluteau în aer dacă vor fi sau nu publicate
P.S.: Ultimele scuze erau în avans, chiar dacă voi greşi sau nu cu ceva. Ştiu, simplele cuvinte nu fac mare brânză însă gestul..
Category: Ganduri
3 Comments
