Copilăria este inocenţă. În sufletul unui copil este atât de multă speranţă şi dragoste încât rănindu-l i-ai omorî surâsul. Copilăria este cea mai puternică armă împotriva răutăţilor adânc înrădăcinate în inimile oamenilor. Anonim
Tag-Archive for » amintiri «
Cele mai frumoase sărbători sunt mereu cele petrecute cu familia, asta e clar. Şi cele mai frumoase amintiri sunt cele alături de cei mai buni prieteni, fie ei colegi de liceu, de facultate sau chiar vecini de bloc.
Zilele trecute am făcut o mică reuniune de prieteni şi am depănat amintiri “din copilărie”, deah, ne considerăm bătrâni deja la 25 ani Am făcut destule năzbâtii împreună (săracul Creangă era mic copil pe lângă noi), am petrecut fără limite la şcoală şi prin liceu, am ştiut să ne respectăm reciproc şi asta cred că a contat cel mai mult ca o prietenie să dureze ani întregi. Unii s-au căsătorit, alţii sunt pe punctul de a-şi pune pirostriile, dar cu toate astea am rămas aproape la fel. Doar vârsta ne trădează.
În primul rând, La Mulţi Ani pentru toţi cei care îşi sărbătoresc astăzi onomastica. În al doilea rând, sper că aţi fost cuminţi pentru a putea primi multe cadouri de la Moş Nicolae.
Şi acum îmi mai aduc aminte serile din copilărie când îmi curăţam ghetuţele, le puneam la uşă şi apoi stăteam cu ochii de copil cuminte aţintiţi pentru a-l prinde în flagrant pe Moş. Evident, de fiecare dată îl pierdeam, dar mă bucuram enorm când vedeam că în ghetele mele erau cadouri Cât de frumoase sunt amintirile astea..
Joi, pe 20 mai, am avut cursul festiv. Teoretic, sunt absolventă. Practic, greul abia acum începe: ultima sesiune, examenele de licenţă, licenţa în sine. Cu toate astea, încă stau şi mă întreb “Când au trecut 3 ani pe lângă mine?”. Parcă mai ieri îmi stresam colegii mai mari din liceu [în special Dream, poor him..] cu întrebări gen: “Şi MPO cam pe unde este?” “Şi totuşi proful ăsta de x [o anumită materie] e chiar atât de idiot?” şi multe altele. Totuşi, m-a înţeles că sunt un boboc mic şi nevinovat şi m-a ajutat de fiecare dată. Mulţumesc! Binenţeles, am ajutat şi eu la rândul meu pe noii-veniţi, iar acum mă uit în urmă şi nu-mi vine să cred că totul se termină.