Ai ajuns acasă și deja au început telefoanele (asta dacă n-au început din maternitate): “cum ești?”, “cum e cel/cea mică?”, “vin să te vizitez!”. Ei bine, la ultima întrebare, le răspundeam că vor mai avea de așteptat până să ne viziteze.
Să ne înțelegem, inclusiv pe bunici i-am amânat vreo câteva săptămâni. De ce am procedat așa? Pentru că, în primul rând, este copilul nostru – al meu și al soțului. Bine, și al motanului. Astfel, am vrut să avem timp pentru noi, ca familie, să ne adaptăm și să înțelegem nevoile noului membru.
Treburi casnice? Puteau aștepta, clipele petrecute “în familie” erau mult mai prețioase. Și nu, n-am murit de foame și nici nu ne-au invadat furnicile :)
Mă bucur că am avut prieteni înțelegători care au acceptat această dorință a noastră de a nu primi musafiri în primele săptămâni. Nu s-a supărat nimeni și când chiar am vrut să “le arătăm” odorul – lumea era chiar bucuroasă și surprinsă de cumințenia și programul lui. Da, după primele săptămâni îi știam deja programul de somn sau de mâncare, ba chiar “înțelegeam” de la primele scântece ce îl deranja pe kiddo.
Dacă totuși aveți prieteni care vor neapărat să vină în vizită, încercați din start să le impuneți câteva reguli, dar atenție la limbajul folosit (se știe că tinerele mămici pot fi.. posesive sau să fie puțin sub influența depresiei post-natale):
- Data și ora vizitei – puneți-vă de acord asupra orei, să nu se suprapună cu orele de somn sau de mâncare, astfel încât să poată lumea să-l vadă, nu să-l ții doar în cameră pentru că îi e foame/somn.
- Durata vizitei – e mișto să mergi în vizită, dar amintiți-vă mereu că ați venit la un nou-născut, la un pui de om care abia acum face primii pași în lumea asta și are nevoie de odihnă. Dar, în același timp, și tânăra familie are nevoie de putere (a se citi “somn” ) pentru a putea face față programului haotic a celui mic, cel puțin în primele luni. Așadar, mai uitați-vă și la ceas, nu e chiar indicat să stați 3-4 ore ca pe vremuri.
- Numărul de persoane – înțeleg că vrei să vii cu soția/soțul, copiii tăi plus câțiva prieteni de familie dar încercați să vă limitați. Bebelușii se sperie ușor când văd foarte multe persoane deodată (am pățit-o chiar de curând, când kiddo meu avea 6 luni). Ei sunt obișnuiți, la început, doar cu mami și tati. Mai multe persoane = un motiv în plus de supărare/plâns.
- Nu te da cu tona de parfum pe tine când mergi în vizită la un bebe. Știu că vrei să fii cochet/ă dar cei mici au un nas al naibii de fin și orice miros necunoscut sau prea puternic îi poate deranja. Eu am pățit să nu mă recunoască cel mic după ce am ieșit din baie. Probabil am turnat puțin mai mult gel de duș pe mine și până nu l-a liniștit și culcat taică’su, pe mine nici nu vroia să mă vadă.
- De la fel de fel de persoane, am primit un sfat pe cât de amuzant, pe atât de penibil – să nu primesc femei care sunt la menstruație în jurul copilului. De ce? Nu știu, nu mi s-a explicat ci doar mi s-a dat placa aia “așa trebuie!”. Nu, nu așa trebuie întrucât nu am de gând să mă bag în viața privată/mai mult decât personală a musafirului. Așa că acest sfat e încă “on standby” până ce voi primi un răspuns clar la “de ce”-ul meu
- În primele săptămâni/luni, orice persoană care îl lua în brațe pe bebe trebuia să fie spălat pe mâini. Asta ca să împac persoanele panicoase de la punctul precedent.
În plus, e indicat să ne spălăm pe mâini înainte de a pune mâna pe orice copil (chiar și afară, doar de asta s-au inventat gelurile antibacteriene) – microbii colcăie oriunde iar organismul unui bebeluș este destul de fraged la început. - Tot pentru a continua subiectul “curățeniei” – atunci când vii prima dată în vizită la un bebe, cel puțin în anumite zone din țară, se obișnuiește să-i lași câțiva bănuți. De preferință, nu-i lăsa în hăinuțele lui sau, mai rău, să-i bagi în body, aproape de piele. Mai bine lasă-i în pătuț, sub păturică sau direct părinților. Intenția e bună dar microbii..
- Dacă vreți să luați cadouri celui mic sau părinților – mai bine întrebați ce au nevoie. În mare poți lua hăinuțe, dar chiar și așa trebuie să știi câți cm are cel mic. De preferință, ia mărimi mai mari – sigur au luat părinții ce aveau nevoie pentru primele zile.
Apropo de cadouri, se pare că există o adevărată tradiție ca mămica și/sau bebelușul să primească ceva “de bun venit” din partea tatălui. De exemplu, când m-am născut eu, mama mea a primit un frumos lănțișor din argint de la tatăl meu. Lănțișor ce l-am primit eu, drept moștenire, când am împlinit 14 ani, cu precizarea “să am mare grijă de el”. Bine, așa mi-a zis mama și la 18 ani când mi-a dat inelul ei de logodnă și recunosc că toate (inclusiv inelul primit de la actualul meu soț) stau acum la loc de cinste în dressing, așteptând să fie “transmise” mai departe peste ani.
În zilele noastre nu prea am mai văzut tradiția asta, cel puțin nu la mămicile pe care le cunosc. Noi, în schimb, am primit 2 brățări drăguțe (eu cu un îngeraș iar cel mic cu o cruciuliță), roșii ca să nu ne deoache nimeni – de la “cel mai tare om din lume”. Credeți că am mai dat brățara jos? Neah! 
Și, de fiecare dată când mă uit pe hol, văd un buchet frumos de ursuleți de la o bună prietenă care se vede că-mi știe pasiunea pentru chestiile hand-made. Iar buchetul acesta va sta la loc de cinste în camera celui mic, mai ales că va fi veșnic albastru și frumos :D Iar pe cei de la BucheteAltfel deja i-am luat “în vizor” pentru alte evenimente ce vor urma în viața noastră, ca și familie.
Așadar, dacă aveți o tânără mămică printre voi, bucurați-vă alături de noua familie dar nu uitați de cele câteva sfaturi pe care vi le-am dat în articol. Been there, done that! :)
