Nasterea la maternitatea Regina Maria din Băneasa

Au trecut ceva luni de la naștere dar chiar și acum mă mai întreabă lumea despre condițiile în care am născut sau “am fost cazată”. Ei bine, să începem cu începutul

Eu nu prea am avut tangențe cu spitalele de stat, ultima dată s-a întâmplat acum ~7 ani și de atunci, după ce mi-a fost dat să văd/aud/pățesc, mi-am jurat că nu le voi mai călca pragul. Poveștile “horror” ale prietenelor ce au născut la stat – doctori care flutură buzunarele când lăuza cere un calmant, doamnele de servici care stau la cafea și se simt jenate că cineva le pune la treabă fără o “atenție”, medicamente care lipsesc și trebuie cumpărate de pacient și multe altele – m-au convins să apelez la Regina Maria, unde am și abonament privat de sănătate prin intermediul job-ului. Da, e mai scump față de un spital de stat, dar măcar am știut că voi avea parte de condiții decente. Eu am semnat actele de naștere înainte de săptămâna 24 de sarcină așa că am avut parte și de un discount de vreo 1.000 lei.

Așa cum am mai spus-o de câteva ori, am dorit din suflet să nasc natural iar doctorița care mă ținea sub supraveghere m-a susținut până în ultima clipă. Nu mi s-a impus cezariană, nici măcar n-am vrut să aud de această variantă decât dacă era absolut necesar. N-a fost nevoie :)

În seara cu pricina, am ajuns la maternitate doar eu, portofelul și soțul. Niciun bagaj, niciun lucrușor în plus. Ba din contră, după ce am fost examinată și mi s-a zis “da, ți s-a rupt apa, peste câteva ore naști”, al meu soț a primit toate hainele și actele mele iar eu am primit: o cămașă mov, papuci, chiloți de unică folosință și o branulă în mâna dreaptă (oh, joy..). Și un locușor în sala de naștere alături de Aneta – moașa cu care am pălăvrăgit toată dimineața. Păcat că am născut după ce a ieșit din tură, chiar a știut să fie o moașă de nota 20! A avut grijă de mine, m-a monitorizat non stop, îmi povestea ce face bebe, lua notițe și îi explica foarte clar doctoriței care e starea mea (aceasta era acasă și a venit cu doar 2 ore înainte să nasc, în rest moașa a avut grijă de mine).

Soțul a avut voie să vină să mă vadă, ba chiar putea să stea și când nășteam dar, din varii motive, a preferat să mă lase pe mâna medicilor și asistentelor.

De când am aflat că am rămas însărcinată, mi-am schimbat total comportamentul și eram foooarte zen, foarte “miserupe” și chiar făceam ce vroiam, nu ce mi se impunea din surse externe (prieteni, părinți). Lucru care s-a observat și în timpul nașterii – eu NU simțeam contracțiiile! De fapt, la un moment dat o rugasem pe Aneta să se uite pe monitor și să-mi zică când am o contracție, ca să înțeleg și eu ce e aia :)) 

Cu vreo 3 ore înainte să nasc și la insistențele moașei, am făcut epidurala. Doamna doctor care mi-a făcut-o a fost singura pe care am crezut că o bat în dimineața aia având în vedere că de vreo 2 ori mi-a ciuruit coloana vertebrală prost! Da, nu reușea să bage cateterul calumea și se enerva și iar încerca.. și mă mai și întreabă, cu tupeu, de ce mi s-a ridicat tensiunea? Eh, oare?!

Buun, la un moment dat se gândește kiddo meu să iasă, este preluat imediat de către neonatolog – totul ok, îmi spune scorul apgar și apoi îl transferă în sala de nou născuți, unde tatăl a putut să-l vadă pentru prima dată.

După o oră de la naștere, cel mic îmi este adus pentru prima lui masă cu colostru, sunt printre norocoasele care am avut (și am) lapte de cum am născut. Tot acum a putut să-l vadă și să-l atingă și soțul meu. 

Ce condiții de “cazare” am avut? 

Ei bine, am ales o rezervă single atunci când am semnat contractul de naștere. Și chiar nu mi-a părut rău. Am avut parte de liniște în cameră (excepție era tv-ul, că mă apuca plictiseala uneori), butoane de urgență atât la pat cât și în baie, cămăși de alăptare, tampoane și chiloți de unică folosință și produse speciale pentru îngrijirea celui mic. În fiecare dimineață, pe la ora 6 venea o asistentă și-mi făcea o perfuzie cu antibiotice. De fiecare dată era atât de silențioasă că mă prindeam că e lângă mine doar când vroia să plece Pe la ora 9 venea medicul de gardă și neonatoloaga care mă puneau la curent cu starea mea sau a celui mic (dacă a făcut icter, dacă a făcut reacții la vaccinuri, etc). La ora 10 îmi era adus micul dejun de către o firmă de catering și fiecare pacientă avea un meniu bine stabilit, asistentele știau exact ce mănâncă fiecare. În jur de ora 12 venea doamna ce se ocupa de curățenia în cameră iar pe la 14 aveam masa de prânz. În cazul în care nu reușeam să mănânc tot, puteam folosi frigiderul din cameră. Ultima masă era pe la ora 20. În tot acest timp, aveam și ceai pentru lactație la discreție și oricine venea în cameră și vedea cana de 1,5 litri goală imediat se ducea să o umple, fără ca eu să cer. Dacă mă plictiseam, puteam oricând să merg la secția de nou-născuți și să-mi clătesc ochii după cel mic.

În a doua zi după naștere, la cererea mea, l-am ținut pe cel mic lângă mine în cameră toată ziua pentru a ne cunoaște. Am fost învățată cum să-l spăl, cum să-i fac toaleta zilnică, cum să-l țin, etc. Am avut parte de consiliere gratuită în alăptare și am discutat despre cum se hrănește cel mic, ce poziții sunt mai convenabile, ba chiar am discutat și despre biberon (subiect tabu printre mamele care alăptează exclusiv la sân). Da, copilul meu a primit lapte praf în maternitate și nu-mi pare rău! Nu, nu am rămas fără lapte sau să am mai puțin! Nu, nu a devenit cel mic “dependent” de biberon, cum nici de suzetă nu-i prea place. Și credeți-mă că kiddo o duce taaare bine, ba chiar m-am amuzat într-o zi în parc când cineva mai în vârstă mi-a spus că cel mic arată mai “bine făcut” decât vârsta lui pentru că “mami are lapte”. Cu precizarea importantă că cel mic tocmai golise un biberon de lapte praf  

Am primit și o consultație gratuită de la psihologul maternității – pentru a discuta despre depresia post-naștere.

În ultima zi (la naștere naturală stai 3 zile, la cezariană – 4 sau mai multe, depinde de complicații) am primit un trusou de naștere din partea maternității. Trusou ce conținea produse specifice pentru cel mic de la mărci precum Pampers sau Bioderma, cu care am și continuat îngrijirea celui mic.

Știți ce mi-a plăcut cel mai mult în cele 3 zile? Înafara faptului că aveam acces la cel mic oricând vroiam, toată lumea îți zâmbea! Și nu mă refer doar la medici sau asistente, nu, inclusiv doamna care îmi aducea mâncarea era drăguță și mă întreba cum mă simt, dacă am mâncat tot, dacă vreau să mă ajute să mă ridic din pat, etc. Iar soțul meu a putut veni oricând în vizită, inclusiv seara, fără ca cineva să-l întrebe ceva. Oricum era clar că venea la o lăuză, nu?

Așadar, cam astea au fost condițiile în care am născut eu la maternitatea Regina Maria din Băneasa. Chiar dacă e lung, sper ca acest articol să fie util viitoarelor mămici.