Depresia dupa nastere – la ce sa te astepti?

Momentul nașterii este unul foarte important, fie că naști natural sau prin cezariană. E un amestec de fel de fel de emoții, de la bucurie la extaz, de la fericire la tristețe. Iar aceste emoții/stări pot fi foooarte schimbătoare, în special în ultimele săptămâni de sarcină dar mai ales, după naștere.

Venirea pe lume a celui mic poate “determina” și o stare de tristețe în sufletul mamei ceea ce e perfect normal și se numește “baby blues“. Se manifestă în primele zile după naștere și poate dura până la 3 săptămâni sau chiar mai mult. De ce? Pentru că îți vei face griji, îți vor trece fel de fel de gânduri: “oare mă descurc?”, “oare cel mic e ok?”, etc. Gânduri perfect normale dar care pot veni la pachet și cu plâns fără motiv sau schimbări bruște de dispoziție.

Această depresie nu este o slăbiciune, ci mai degrabă o altă etapă din rolul de mamă, o etapă ce foarte multe dintre noi o trec cu brio. Altele, în schimb, pot suferi destul de grav – caz în care se ajunge la “depresia postpartum” – și pentru ele există tratamente speciale astfel încât simptomele să fie controlate și să se poată bucura de copil cum se cuvine.

Cum știi că suferi de depresia postpartum?

Sunt o serie de simptome care nu prea te lasă să te bucuri de cel mai nou membru al familiei și de viața de familie, cum ar fi:

• lipsa poftei de mâncare
• Insomnia
• Furie
• Irascibilitate
• Oboseală
• Sentimente de vinovăție sau rușine
• Modificări bruște de dispoziție (chiar și de față cu cel/cea mic/ă)
• Gânduri că îți vei răni copilul

După cum se observă, simptomele sunt destul de urâte și pot avea consecințe grave pe termen lung pentru că da, depresia aceasta poate dura ani dacă nu este tratată la timp, transformându-se într-o adevărată boală! Și trebuie să țineți minte că cei mici imită tot ceea ce văd în casă, aici includem și comportamentul pe care îl poate avea o mamă cu depresie..

Depresia, în stadiul ei de boală, nu se poate trata după ureche, întrucât necesită consiliere terapeutică dar și administrarea de medicamente antidepresive. 

Chiar și așa, pe lângă tratament, este indicat, în primul rând, să nu te izolezi de cei dragi! Apoi poți adopta un stil de viață sănătos, să nu consumi alcool, să ceri ajutorul atunci când simți că nu mai poți, să-ți faci timp și pentru tine (o baie îndelungă, o cafea cu o prietenă fără bebe, etc) sau pentru amândoi (o ieșire la film, o ieșire la cină, timp în care altcineva are grijă de cel mic)

Și acum să vă povestesc experiența mea :) nu am suferit nici de “baby blues” și nici de depresie mai îndelungată decât ar trebui întrucât am fost cât se poate de optimistă de la început (deși mi-au trecut prin cap întrebări de genul “ok, plânge, ce fac acum?”, “oare fac ce trebuie?”, “dacă fac ce trebuie, când să mă opresc?”, etc.), m-am lăsat pe mâinile unei doctorițe de milioane care a știut să mă îmbărbăteze când a trebuit, totul a ieșit (aproape) perfect, am un soț care a înțeles că de acum sunt mamă și pe locul doi – soția lui (deci nu mi-a scos ochii că am uitat anumite chestii), am un kid care crește frumos și sănătos și de fiecare dată când am vreun dubiu – cer sfaturi și mai apoi îmi ascult instinctul matern – nu dă greș niciodată!

Pe lângă aceste chestii “de suflet” am avut parte și de o ședință cu un psiholog, inclusă în pachetul de naștere. Și da, mi-a explicat ce se poate întâmpla, m-am și descărcat puțin atunci ca să fiu sigură că intru cu dreptul în viața de mamă. Iar mai apoi, acasă, am început să mă împrietenesc cu alte mămici din complex. Iar experiențele lor m-au învățat deja multe chestii mișto. Cu ocazia asta am găsit un bebe cu o zi mai mare decât al meu și, în limita timpului, mergem prin parcuri împreună sau ne mirăm că cei doi fac aproape aceleași progrese! 

Deci, cum să nu-ți iubești kiddo și familia când viața cu ei poate fi atââât de roz? :D ?