Anul trecut, după o vară întreagă de ieșiri la grătare și fel de fel de alte activități alături de prieteni, a urmat și o toamnă plină de fel de fel de roade “home-made”: roşii, castraveţi, ardei, struguri, piersici, afine, cireşe, etc. Şi cum cei dragi trebuie ajutaţi şi la bine şi la rău, prin toamnă am avut câteva week-end-uri în care am muncit de zor nevoie prin grădină.
E clar că după muncă nu am plecat cu mâna goală, mai ales la ce cantităţi am reuşit să strângem. Şi uite aşa, prin octombrie-noiembrie, mă puneam pe căutat reţete pentru a ţine roadele pământului peste iarnă. Recunosc că nu m-am apucat de pus murături (încă, poate anul acesta îmi iau inima-n dinţi 
), în schimb congelatorul meu este plin cu verdeţuri numai bune de pus în ciorbe şi alte mâncăruri.
Mama mea ştiu că lăsa verdeţurile – mărar, pătrunjel, leuştean – la uscat şi apoi le mărunţea şi punea în borcane închise ermetic – şi îi ieşeau cam ca verdeţurile ce le găsim în comerţ, cele uscate, la plic.
Eu am adoptat o altă metodă, moştenită şi ea de pe la prieteni. Verdeaţa – mărar, pătrunjel, leuştean, busuioc, mentă – se lasă aprox. 10-15 min. în apă pentru a se clăti de gângănii. Se scoate din apă şi începem operaţiunea “mărunţit” – acum depinde de fiecare de cât de mare sau de mic doreşte să găsească verdeaţa prin ciorbe. După ce finalizăm tot, începem să împărţim toată cantitatea în porţii mai mici, cam cât pentru o mâncare. Fiecare porţie se pune separat în câte o pungă de plastic, se presează pentru a scoate aerul şi se aşează frumos în congelator. Dacă aveţi mai multe tipuri de verdeaţă, ar fi indicat să scrieţi pe pungi ce anume aţi pus în ea, să vă fie mai uşor.
Eu am mai folosit din “recolta din congelator” iar ciorbiţa mea a avut un gust deosebit având în vedere că verdeţurile se scot direct din congelator şi se toarnă în mâncare. Se decongelează ele automat 
